ANALIZĂ Umbrele lui Putin: unde, cum și cât au investit oligarhii ruși în economia românească

de Adevarul Financiar 30-03-2015
Investițiile directe ale oamenilor de afaceri ruși se ridică la 100 de milioane de euro, conform statisticilor oficiale. În realitate, aceste investiții în industria metalurgică, energie sau construcții sunt de 20 de ori mai mari. Adăugați pe listă și recenta achiziție a McDonald’s România.

Implicarea companiilor rusești în industria metalurugică din România a avut la bază situația dificilă din Rusia în 2001. Astfel, România a reprezentat o soluție pentru oligarhii ruși pentru a pune la punct o strategie de a ocoli prevederile Uniunii Europene ce le restricționau exporturile de oțel. Dacã Rusia cumpãra combinate metalurgice în România, atunci putea sã aducã în aceste combinate oțel rusesc pe care, eventual, îl putea procesa si apoi îl introducea pe piața UE ca fiind oțel „Made in România”. În acest fel prevederile UE care limiteazã cantitatea de oțel rusesc sunt ocolite și producãtorii ruși, precum Uzinele Metalurgice Celiabinsk (MECHEL) sau Compania Metalurgicã de țevi (TMK), pot sã-si vândã producția metalurgicã.

Confrom acestei strategii, cele mai importante afaceri ruseşti din România au avut aceeaşi reţetă: magnaţi ruşi care au preluat active valoroase ale statului român în urma unor privatizări controversate. Unii le-au dezvoltat, iar alţii le-au falimentat şi le-au vândut activele.

Capitalul rusesc controlează Alro, Alum, Artrom şi combinatul de la Reşiţa, dar şi fostele combinate ale Mechel, aflate în insolvenţă. Numai Mechel deținea șase combinate în țară: Mechel Câmpia Turzii, Mechel Târgoviște, Ductil Steel Oțelu Roșu, Ductil Steel Buzău, Laminorul Brăila, Mechel reparații Târgoviște. După ce în 2011, combinatele Mechel aveau afaceri de peste un miliard de euro şi 6.000 de salariaţi a venit falimentul. La începutul lui 2012, Mechel a vândut tot către o firmă anonimă din Bucureşti, Invest Nikarom, pentru suma simbolică de 230 de lei (52 de euro). Noul proprietar este tot un rus, Victor Chumakov. El a adus combinatele în insolvenţă, astfel că afacerile au scăzut puternic, iar numărul de angajaţi s-a redus drastic. A anunțat o revigorare a activității, însă rămâne de văzut dacă acest lucru se va și realiza.

Deși Rusia figurează cu investiții directe de numai 100 de milioane de euro, nivelul real este mult mare. Aceasta din cauza companiilor care sunt înregistrate în alte state (Germania, Olanda, Elevția etc) sau implicării indirecte, precum în cazul Strabag. Conform unor estimări din piață, investițiile se ridică la circa două miliarde de euro, multe dintre acestea în sectoare strategice: energie, metalurgie și construcții.

Valul de achiziții de companii românești de către oligarihi ruși a avut loc într-o conjunctură defavorabilă economiei ruse. În prezent, din cauza sancțiunilor economice, companiile ruse trebuie să găsească soluții alternative pentru a penetra piața occidentală. Situația este oarecum similară cu cea de la începutul anilor 2000. În plus, Kremlinul dorește să forțeze restructurarea economică și depășirea dependenței de exportul de materii prime energetice. Aceasta înseamnă parteneriate cu companii occidentale, în care de multe ori printre acționari se regăsesc oligarhi ruși.

Pirelli, o afacere chinezo-rusă

În vara anului trecut, în plin scandal legat de invadarea Ucrainei, un apropiat al președintelui Putin și inclus pe lista sancțiunilor impuse de SUA, președintele companiei petroliere de stat Rosneft, Igor Sechin, a fost numit în boardul companiei Pirelli și responsabil cu strategia de dezvoltare, alături de președintele acesteia, Marco Tronchetti Provera. Deși SUA au interzis oamenilor de afaceri americani să încheie afaceri cu Sechin, UE a omis să-l nominalizeze pe acesta. Alte două persoane din conducerea companiei petroliere rusești au intrat în boardul directorilor Pirelli.

pirelli.jpg
FOTO: Guliver / Getty Images

 

Pirelli este o companie multinațională listată la Bursa de la Milano din 1922. Compania este al cincilea producător mondial de anvelope din lume, după Bridgestone, Michelin, Continental și Goodyear, prezentă în 160 de țări, cu 19 fabrici în întreaga lume și o rețea formată din 10.000 de distribuitori și retaileri. Compania milaneză încearcă să se extindă pe piețele emergente din afara Europei, Rusia, China și America Latină, care cunosc un ritm de creștere rapid.

În martie 2014, Rosneft a achiziționat indirect o cotă parte din acțiunile Pirelli prin preluarea a 50% dintr-un vehicul financiar ce deține 26,2% din producătorul de anvelope. Oficialii Pirelli au declarat că astfel se vor dezvolta afacerile pe marea piață rusă și în același timp corespunde intenției de a simplifica structura acționariatului. Rosneft a plătit atunci 500 de milioane de euro pentru pachetul de acțiuni. Cealaltă jumătate din vehiculul financiar aparține unui grup de acționari conduși de președintele executiv Pirelli, Marco Tronchetti Provera.

Pe 23 martie 2015, Pirelli a comunicat că se află în faza finală a discuțiilor pentru vânzarea întregii afaceri către China National Chemical (ChemChim), pentru aproximativ 7,1 miliarde de euro. Conform Bloomberg, aceasta este cea mai mare tranzacția din sectorul componentelor auto din ultimii trei ani și cea mai mare investiție chineză în Italia. În prima etapă, ChemChim preia 50,1% din vehiculul de investiții Camfin, pentru ca după oferta de preluare a restului de acțiuni, să delisteze compania de la bursă pentru a-i putea restructura activitatea. În final, acționariatul Pirelli va arăta astfel: ChemChim-65%, Rosneft-12,5%, Newco (Unicredit, Intensa Sanpaolo, alți acționari)-22,5%, consideră cotidianul italian Corriere della Sera.

În luna decembrie a anului trecut, Pirelli a anunţat că a încheiat vânzarea fabricii din Slatina, unde se producea cord metalic pentru anvelope, către grupul belgian Bekaert, care a preluat participaţia de 80% deţinută de Pirelli, restul de 20% din acţiuni rămânând în posesia producătorului german de componente auto Continental, prin filiala Continental Global Holding Netherlands.

Pirelli mai deţine în România o fabrică de anvelope la Slatina şi o uzină de filtre pentru motoare diesel la Bumbeşti Jiu, judeţul Gorj. Viitorul afacerii din România nu este deocamdată cunoscut, accentul picând pe dezvoltarea producției de anvelope pentru autocamioane în China și extinderea din Rusia.

Oleg Deripaska a ajuns să dețină 25% din Strabag

Oamenii de afaceri ruși sunt prezenți, în mod indirect, și pe piața locală a construcțiilor, prin compania cu sediul în Austria, Strabag. Din vara anului trecut, cunoscutul magnat rus Oleg Deripaska, și a crescut participația la 25% plus o acțiune din capitalul social al companiei. Această majorare a participării sale îi conferă dreptul de veto în boardul directorilor pentru deciziile strategice ale Strabag. Majorarea din iulie 2014, de la 19,4% la 25% l-a costat pe Deripaska 123 de milioane de euro.

BeFunky_putinderipaska_ap.jpg
Vladimir Putin și Oleg Deripaska FOTO: AP Images

 

Grupul austriac este liderul pieţei construcţiilor din România (după valoare) şi a fost implicat în unele dintre cele mai importante proiecte de construcţii din România, fie ele publice sau private, printre care mai multe tronsoane de autostradă între Deva şi Sibiu sau cel mai înalt turn de birouri din ţară, Sky Tower. Grupul austriac este prezent în România în sectorul construcţiilor prin mai multe companii, printre care Strabag SRL, Strabag AG, Drumco Timişoara sau ARL Cluj.

De asemenea, cel mai mare hotel din țară, JW Marriott din Bucureşti, este controlat indirect de către compania ruso-austriacă, având în vedere că Strabag deţine pachetul majoritar de acţiuni al Societăţii Companiilor Hoteliere Grand, care operează hotelul de cinci stele.

Și totuși preluarea OMV de către ruși ar putea deveni realitate

Speculațiile privind interesul Gazprom de a prelua compania austriacă OMV, în ciuda dezminților oficiale, s-au înmulțit după ce șeful companiei Gerhard Roiss a fost înlocuit cu Rainer Seele, președintele influentei Camere de Comerț Germania-Rusia. Rainer Seele are o experiență vastă în domeniul energetic, el fiind șeful consiliului de administrație al Wintersall, parte a gigantului german din industria chimică BASF.

Wintershall este, la rândul ei, implicată în producția de petrol și gaze, având peste 2.500 de angajați în 40 de țări. Wintershall este cel mai mare importator de gaze naturale din Federația Rusă, poziția de pe care a dezvoltat de-a lungul anilor relații foarte bune cu Gazprom. Compania germana are incheiat un joint-venture cu Gazprom pentru explorarea și exploatarea de perimetre petroliere în Siberia.

OMV este, de asemenea ,apropiat intereselor Gazprom. În cadrul controversatului proiect finanțat de Gazprom, South Stream, legătura cu rețeaua europeană de conducte se făcea via OMV. În iunie 2014, în timpul vizitei de o zi a lui Vladimir Putin la Viena, președintele rus a numit Austria un partener „important și de încredere”. Austria este prima țară din Vestul Europei care a semnat în 1968 cu Moscova acorduri pe termen lung pentru aprovizionrea cu gaze naturale. Rusia este al treilea partener economic pentru Autria, din afara spațiului UE, după SUA și Elveția.

Între timp, Putin a anunțat abandonarea extravagantului proiect South Stream, fără a renunța însă la ideea excluderii Ucrainei de pe traseul tranzitului de gaze spre Europa. Astfel, o nouă conductă va subtraversa Marea Neagră în Turcia și va ajunge până la granița cu Bulgaria, de unde urmează ca țările interesate să efectueze juncțiunea. Finalizarea primei etape a proiectului este anunțată pentru 2017.

Industria cimentului luată în vizor de ruși

Fuziunea dintre grupul francez Lafarge și cel elvețian Holcim ar aputea avea efecte neașteptate asupra industriei de materiale de construcții din România. Deocamdată, printr-o mișcare surpriză, omul de afaceri rus Filaret Galchev, care deține o participație de 10,8% în Holcim, prin intermediul propriei companii Eurocement Holding AG, a respins oferta de preluare a companiei elveţiene de către grupul francez Lafarge, a anunţat duminică Reuters, citând presa elvețiană.

Agenția de știri afirmă că Filaret Galchev respinge rata de schimb a acţiunilor oferită de Lafarge, care nu-i compensează în mod adecvat pe acţionarii Holcim. Confrom revistei Capital, Filaret Galchev are o avere estimată la 4,4 miliarde de dolari, care îl plasează pe locul 369 în topul celor mai bogați oameni ai planetei și pe poziția 23 în topul milionarilor ruși, potrivit publicației americane ”Forbes”. Acesta a început cu afaceri în industria cărbunelui, devenind jucătorul dominant de pe piaţa cimentului din Rusia. În anii ’90, a înfiinţat Rosuglesbyt, cel mai mare tader de cărbune din Rusia. Mai târziu, acesta a început să investească în industria cimentului şi a cumpărat fabrici de la Stern Cement şi Inteko, companie de construcţii, deţinută de cea mai bogată femeie de afaceri din Rusia, milionara Elena Baturina. Apoi, a cumpărat participaţia partenerului Georgy Krasnyansky din Inteko şi a devenit unic acţionar. În 2011 a intrat în acţionariatul Holcim, unde deţine 10.8% din acţiuni.

Pentru ca tranzacția dintre Lafarge și Holcim să fie aprobată de autoritățile de reglementare a fost impusă vânzarea activelor din Europa, Canada şi alte regiuni. Lafarge va renunţa la toate operaţiunile sale de afaceri din Germania şi România, a anunţat Uniunea Europeană. Holcim trebuie să vândă subsidiara din Slovacia, Cehia, unele active din Spania şi majoritatea activităţilor din Franţa. Pe de altă parte, companiile vor putea păstra fabrica Holcim din Altkirch, Franţa.

Conform planului inițial, la începutul lunii februarie, producătorul irlandez de ciment CRH a ajuns la un acord cu cele două companii pentru a cumpăra cea mai mare parte dintre activele scoase la vânzare de acestea, inclusiv pe cele din România, pentru 6,5 miliarde de euro.

În România este vorba de toate cele opt firme în care Lafarge are participaţii, care au circa 1.000 de angajaţi şi care gestionează cele două fabrici de ciment de la Medgidia şi Hoghiz, staţia de măcinare de la Târgu-Jiu, cele 16 staţii de betoane şi cele 16 cariere şi balastiere. Tranzacţia include şi brandurile Multibat şi Romcim. Lafarge România are o capacitate de producţie de ciment de 4,9 milioane de tone pe an şi o capacitate de producţie de agregate de 3,5 milioane de tone pe an. Investiţiile totale realizate de producător în facilităţile locale se ridică la 700 milioane de euro, din care 81 milioane de euro au fost investite în ultimii cinci ani de criză, conform siteului companiei. În România, CRH mai deține Elpreco şi Ferrobeton.

Cotidianul ”Financial Times” comentează că oligarhul rus este interesat de preluarea activelor pe care sunt nevoite să le înstrăineze Lafarge și Holcim. Acesta ar solicita la schimb pentru acordul său eliminarea CRH din această ecuație sau să se țină cont de lista sa de cumpărături. Ceea ce a fost denumită tranzacția deceniului și care s-ar fi finalizat cu înființarea celui mare producător mondial de petrol este arbitrată de un oligarh rus, care dorește să-și extindă afarea la nivel global.