Statul mi-e prieten numai mie: Rețeta desecretizată a marilor averi făcute din IT

Conspirații oculte împotriva capitalului românesc sunt invocate de fiecare dată când vreunul dintre milionari este acuzat pentru dare de mită, spălare de bani, evaziune fiscală sau alte infracțiuni financiare.

Teza conform căreia oamenii de afaceri români sunt trimiși la închisoare pentru a se face astfel loc capitalului străin căruia îi este teamă de concurență a fost vehiculată încă din perioada în care Dan Voiculescu era anchetat penal. Ba chiar a fost repetată atât de des încât a început să semene cu lozinca „nu ne vindem țara” strigată de mineri în 1990.

Corolarul acestei teoreme utilizate în apărarea celor anchetați de procurorii anticorupție este acela că și investițiile în infrastructură au de suferit. Funcționarii de prin ministere speriați să nu fie anchetați, refuză să mai aprobe proiecte de investiții. Este ceea ce spune premierul pentru a justifica scăderea investițiilor.

Prin sintagma capital românesc se înțelege totalitatea firmelor deținute de cetățeni români. Capitalul companiilor ar trebui să se regăsescă în principal în active și conturi bancare. Însă de foarte multe ori, patroni foarte bogați administrează firme sărace.

Unul dintre domeniile cele mai dinamice și cu certe perspective este IT&C. Este foarte atractiv pentru companii și pentru că administrația centrală, dar și cele locale, sunt clienți importanți. Nu întâmplător, „perlele coroanei” au obținut cele mai multe contracte cu statul.

De altfel, s-a spus că izbucnirea acestor scandaluri ar viza compromiterea celor mai importante firme IT românești și, prin ricoșeu, întreaga industrie. Aceasta ar zdruncina încrederea în forța industriei IT din România, cea care lucrează transparent, dar și cea care se ocupă de sectoare sensibile ce țin de securitatea națională. 

Tiberiu Urdăreanu și conexiunile UTI – Servicii

Cel mai recent caz intrat în atenția procurorilor DNA este cel al lui Tiberiu Urdăreanu, patronul grupului de firme UTI, specializate în servicii IT și de securitate, care a colectat comenzi de sute de milioane de euro de la stat.

Cheia succesului în afaceri se întrezărește chiar din CV-ul său. Este fiul fostului general MApN Tiberiu S. Urdăreanu, un personaj destul de controversat al Revoluției din 1989. Urdăreanu Jr a fost și el maior la Institutul de Cercetări Militare de la Clinceni, iar după 1990 a avut relații strânse cu fostul ministru PSD al Transporturilor, Miron Mitrea.

Urdăreanu s-a asociat în diversele firme pe care le-a înființat cu mulți alți foști ofițeri din cadrul unor instituții de forță, compania fiind considerată din acest motiv ca una foarte apropiată serviciilor de informații. Din 2012 este membru UNPR, având funcția de președinte al Departamentului economie, transporturi și finanțe.

În 2005, a reușit să atragă finanțare de la fonduri de investiții importante, precum AIG New Europe Fund, care a cumpărat pentru 20 de milioane de euro aproximativ 30% din UTI Group. După criza financiară, AIG NEF s-a transformat în Pine Bridge.

Irina Socol: 3 ani și 6 luni cu executare

Irina Socol, fondator al companiei SIVECO, specializată pe elaborare de software educațional, era o altă abonată la contracte cu statul. Irina Socol ispășește o pedeapsă de trei ani și jumătate pentru infracțiuni ca evaziune fiscală și spălare de bani. Interesant că și SIVECO are o evoluție parcă trasă la indigo cu cea a lui UTI. Și patronii, la rândul lor.

Doar din scurta enumerare a principalelor contracte: de pe piața educațională, informatizare pentru sistemul asigurărilor de sănătate, APIA și Registrul Agricol, se desprinde un numitor comun. Dezvoltarea companiei s-a făcut exclusiv din bani proveniți de la buget.

În anul 2005, fondul de investiţii polonez Enterprise Investors şi divizia de investiţii a gigantului american Intel au cumpărat 32% din SIVECO, într-o tranzacţie evaluată atunci la 10 milioane de euro (12 milioane de dolari), evaluând astfel toată compania la 30 de milioane de euro.

În 2013, cele două fonduri au ieşit din SIVECO, acţiunile fiind răscumpărate de Irina Socol şi ceilalţi parteneri din companie, într-o tranzacţie rămasă confidenţială. Tranzacţia de răscumpărare a pachetului de 30% a fost finanţată printr-un împrumut luat de la Raiffeisen Bank, care a fost garantat cu acţiunile respective. Împrumutul acordat de Raiffeisen Bank celor cinci acționari a fost de 11 milioane de euro. De remarcat că exitul fondurilor de investiții a fost făcut cu puținj timp înainte de izbucnirea scandalului și arestarea Irinei Socol.

Aventurile lui Sebi Ghiță cu Victor Ponta

De remarcat că, înainte cu un an de arestarea sa, Irina Socol a fost atacată de deputatul Sebastian Ghiță, patronul Asesoft, un alt nume greu din industria IT. Acesta a difuzat un reportaj la televiziunea sa de știri, România TV, prin care dezvăluia că SIVECO ar fi participat la fraudarea cu 40 milioane de euro a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Irina Socol i-a răspuns prin intermediul Antenei3.

Și pentru că tot am ajuns la Asesoft nu trebuie uitat că Sebastian Ghiță este și el cercetat penal în mai multe dosare instrumentate de DNA. Acesta este bun prieten și sfătuitor al lui Victor Ponta. Ghiță a fost și președintele Comisiei pentru Controlul SRI din Camera Deputaților.

Și Sebastian Ghiță a atras finanțări de la fonduri de investiții americane. Divizia de investiții a Băncii Mondiale, IFC și Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre care au cumpărat cu cinci milioane de euro și credite de 15 milioane de euro 15% din TeamNet, în 2014. Sebastian Ghiță nu mai figurează în acționariatul firmelor pe care le-a înființat, suma de 90 de milioane de euro pe care o are împrumutată fiind de fapt valoarea tranzacțiilor prin care și-a vândut participațiile.

Toate aceste povești ale unora dintre cele mai importante firme de IT românești au trei elemente comune:

  • Contracte câștigate pe bandă rulantă cu statul
  • Legături cu partidele politice și factori de decizie guvernamentali
  • Strânse legături cu serviciile de forță, dinainte și de după 1990

În aceste condiții, este greu de spus că într-adevăr este mâna unei conspirații criminale care vizează introducerea pe ușa din spate a capitalului străin în locul celui românesc, mai ales când acesta, vorba unui clasic, „este sublim, dar lipsește cu desăvârșire”.