Zona euro – un vis frumos pentru România? Când ne putem gândi la aderare

de Elena Deacu 09-04-2017
România se poate gândi la adoptarea monedei euro în nouă ani, cel mai devreme, existând riscuri atât ale adoptării timpurii, cât şi ale expulzării ţării noastre din Uniunea Europeană dacă nu facem acest pas.
Share on Facebook2Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone

Criza financiară a reuşit să convingă pe mulţi că nu este de dorit să intri în zona euro oricând şi oricum, ea arătând că simpla îndeplinire a unor criterii este departe de a fi suficientă pentru ca o ţară să beneficieze de pe urma intrării în zona euro, susţin economiştii Băncii Naţionale a României (BNR).

Potrivit acestora, o aderare timpurie a României prezintă numeroase riscuri, însă nu există o alternativă reală pentru ţara noastră, care ar risca să rămână la periferia Uniunii Europene sau să fie chiar expulzată în cazul în care nu ia măsurile de aderare la această zonă.

Când ne putem imagina aderarea

România îndeplineşte în prezent criteriile oficiale de aderare la zona euro, însă decalajul mare de dezvoltare între ţara noastră şi zona euro este piedica esenţială în adoptarea monedei unice. Cel mai scurt timp în care România ar putea adopta moneda euro este de 9 ani, raportat la anul 2015, adică în 2024, şi numai în cazul în care economia românească va creşte în medie cu 5% pe an, arată studiul „România şi aderarea la zona euro: întrebarea este în ce condiţii”, realizat de economişti ai BNR, printre care şi Daniel Dăianu.

Potrivit BNR, aderarea ar putea avea loc numai în cazul în care România va atinge un nivel de circa 75% din media zonei euro şi îndeplinirea altor condiţii structurale. Astfel, dacă ar creşte în medie cu 5% pe an (în mod sustenabil), atunci România ar putea ajunge din urmă media zonei euro în 18 ani, iar nivelul de 75% din media zonei euro l-ar putea atinge în 9 ani, adică în 2024. În plus, dacă România şi-ar păstra ritmul mediu de creştere înregistrat în perioada 2000-2015, atunci ar reuşi sa ajungă din urma media zonei euro abia în 27 ani, în vreme ce 75% din media zonei euro ar putea fi atinsă în 13 ani.

Decalaje de la cer la pământ

România are, de asemenea, cea mai diferită structură a economiei comparativ cu zone euro, în special, ca urmare a unei ponderi foarte diferite în economie, faţă de această zonă, a agriculturii, industriei dar şi a sectorului serviciilor. Aşadar, existenţa unor diferenţe structurale foarte mari între economia românească şi partea competitivă a zonei euro constituie un argument puternic în defavoarea adoptării monedei unice în anii imediaţi, susţin economiştii BNR.

De asemenea, mobilitatea între regiunile ţării a forţei de muncă este redusă, ceea ce perpetuează decalajul de venituri între regiuni. În schimb migraţia internaţională este foarte ridicată.

„Decalajele dintre zonele de dezvoltare ale României au rămas adâncite. Au apărut poli de competitivitate regională şi zone de sărăcie. Zona Bucureştiului este peste media europeană şi aproape de media zonei Berlin. Vestul şi centrul ţării s-au dezvoltat având drept catalizator investiţiile străine. În schimb, estul şi sudul ţării au realizat progrese modeste”, este de părere şi Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.

Daniel Dăianu susţine că printre condiţiile structurale care trebuie îndeplinite de România se regăsesc dezvoltarea infrastructurii, creşterea veniturilor fiscale care să mărească „spaţiul fiscal”, consolidarea finanţelor publice în mod durabil, creşterea gradului de competitivitate a economiei printr-o structură mai bună a producţiei, printr-o valoare adăugată mai mare, nu prin salarii joase, şi o finanţare adecvată a educaţiei şi sănătăţii.

Riscuri ale aderării timpurii

Decalajul de venituri per cap de locuitor a României faţă de media zonei euro este mult mai mare decât a fost cel al Portugaliei sau Spaniei în 1999 sau a Slovaciei în 2009, potrivit BNR. În 2015, în România PIB pe cap de locuitor a fost jumătate din media zonei euro, la fel şi ca nivelul preţurilor pentru un coş de bunuri şi servicii.

În eventualitatea aderării României cu acest decalaj, există riscul unei inflaţii apreciabil mai ridicate decât în ZE, ceea ce ar conduce la dobânzi reale mai mici decât în restul zonei şi, la o tendinţă de apreciere în termeni reali a cursului de schimb.

De asemenea, dobânzile reale în România ar fi mai mici decât în restul zonei euro, ceea ce ar mări riscul creşterii abrupte a creditării, a apariţiei de bule speculative în activele imobiliare.

Alternativa? Periferia UE                                                                                                                       

Valentin Lazea, economist-şef al BNR, susţine însă că România nu are o alternativă reală la intrarea în zona euro, existând riscul de a rămâne la periferia UE şi chiar de a fi expulzată dacă nu face paşii pentru integrarea în acest club.

„România are alternative reale la zona euro? Nu. Putem să rămânem cum suntem acum, la periferia UE. Există riscul de a fi expulzaţi”, precizează Lazea.

Share on Facebook2Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone